INAPOI LA IMPRUMUTURI
|
|
Singura diferenta relevanta dintre banci si institutiile nebancare (IFN)
este aceea ca bancile pot atrage depozite, in timp ce IFN-urile nu au aceasta posibilitate, acordand doar imprumuturi.
Din acest motiv, bancile au reglementari mai stricte decat
IFN-urile si sunt controlate mai atent. Atat bancile, cat si
IFN-urile din UE pot functiona pe piata romaneasca, de la 1
ianuarie 2007, in baza unei autorizatii pe care au primit-o deja
in tara de origine si a unei simple notificari trimise Bancii
Nationale a Romaniei.
Autorizarile si cerintele privind capitalul institutiilor
nebancare sunt reglementate de
BNR si difera in functie de tipul de autorizare. Astfel, un IFN
cu sediul in UE, care doreste sa intre pe piata romaneasca are
doua optiuni: fie sa deschida o sucursala, iar in acest caz
procedura consta intr-o simpla notificare la BNR si
reglementarea cade in sarcina bancii centrale din tara de
origine, fie sa infiinteze o companie subsidiara, iar in acest
caz procedura este de durata, insemnand autorizarea revine
integral BNR si capitalul minim este de 200 mii euro.
Capitalul minim pentru o subsidiara a unei banci este de 10
milioane euro. Totodata, bancile au o supraveghere mai stricta,
costuri administrative mai mari si obligatii de raportare mai
severe.
De asemenea, bancile trebuie sa constituie rezerve minime
obligatorii la banca centrala, in timp ce IFN-urile care acorda
imprumuturi nebancare nu au
aceasta obligatie.
In registrul BNR figureaza in prezent, la credite de consum,
sapte IFN-uri care pot acorda
imprumuturi: Simplu Credit, IFN Fingroup Credit, TBI Credit,
Provident Financial, Lauren Finance, International Financial
Services, Swiss Invest.
|
|
|